Inscrieri Clasa pregatitoare 2017-2018

Alte informatii:

* Metodologia de inscriere in invatamantul primar 2017-2018

* Calendarul inscrierii

* Telverde 0 800 816 269

program de functionare: 

luni-joi 8.00-16.30, 

vineri 8.00-14.00, 

in perioada 22.02.2017-13.04.2017

Dragobete vs. Sf. Valentin

Dragobete versus Valentine s Day

      

      Elevii din clasele a VIII-a a Școlii Gimnaziale ”Viorel Cucu Paltin” din Arpașu de Jos și din Arpașu de Sus s-au reunit pentru a doua oară ca să sărbătorească aceste evenimente sub coordonarea profesorilor diriginți Stoian Ștefania Narghita și Coman Daniel.

      Dacă în anul școlar precedent 2015-2016, domnii profesori au aplicat o metodă modernă KWL (Știu- Vreau să știu- Am învățat) prin care elevii au aflat informații legate de istoricul acestor sărbători și de modul de sărbatorire, în acest an li s-au reamintit elevilor aceste informații. Cum orice motiv este bun pentru a sărbători iubirea, elevii din cele două clase au profitat de acest prilej pentru a socializa prin muzică și dans. 

       Iată redate câte una din legendele legate de aceste două sărbători
Se spune că Dragobete era fiul Babei Dochia și s-a îndrăgostit de o fată frumoasă pe care Baba Dochia nu o putea suferi. Dragobete și-a adus aleasa inimii acasă, însă Baba Dochia a profitat de momentul în care iubita acestuia a rămas singură cu ea și a trimis-o în pădure să îi aducă căpșuni, deși era în luna lui februarie. Fata, supusă dorințelor ”soacrei”, s-a dus în pădure și a mers foarte mult timp fără să găsească nicio căpșună. Ostenită s-a oprit din căutare și a început să plângă. Plânsul ei a fost auzit de Dumnezeu, Care S-a milostivit de ea și în apropierea locului unde fata s-a așezat a făcut să răsară căpșuni foarte frumoși și încărcați de roade.
      Fericită, fata s-a îndreptat spre casă și a surprins-o pe Baba Dochia. Aceasta a gustat din căpșune și i s-au părut atât de gustoase încât s-a decis să meargă și ea să culeagă mai multe. Și-a luat cele nouă cojoace pe ea și a pornit la drum. Vremea a început să se încălzească, iar Baba a început să își dea jos câte un cojoc. În cele din urmă a ajuns la locul cu căpșuni, dar Dumnezeu, care îi citise în suflet gândurile negre pe care le avea pentru ”nora” sa, a dat un ger năprasnic. Baba Dochia a înghețat și a ajuns stană de piatră.
      Se spune că Sfântul Valentin a trăit în vremea împăratului roman Claudiu II și că îi cununa în secret pe tinerii dornici să își întemeieze o familie. Împăratul dăduse un decret prin care nu le mai permitea flăcăilor apți pentru lupte ca să se căsătorească. El își dorea ca ostașii lui să fie cu gândul doar la victoriile din bătălii, ci nu cu mintea zburdalnică la tinerele soții.
      Aflând că preotul Valentin îi încalcă porunca, Împăratul Claudiu II a poruncit ca acesta să fie omorât, dar jertfa sa nu a fost zadarnică fiindcă Dumnezeu l-a înscis în rândul sfinților.

Prof. Stoian Ștefania Narghita

Despre un OM devenit istorie

Sursa: http://www.foaia-arpaseana.sobis.ro/portal/company/FoaiaArpaseana/portal.nsf/AllByUNID/00000DBE?OpenDocument

Despre un OM devenit istorie

Doresc în spatiul redus ce-mi stã la dispozitie sã vã vorbesc despre un arpãsean, despre un OM devenit istorie ( chiar dacã cu « i »  mic, chiar dacã istoria unei mici localitãti !).

    L-am cunoscut ( mai bine zis mi-l amintesc)pe la sfîrsitul anilor ’50, el tînãr profesor de limba românã, jucînd volei pe terenul din « tîrg », eu copil de 5-6 ani care abia îsi deschisese ochii spre lume. L-am revãzut apoi în anii ’70 : el ziarist la Tribuna Sibiului, eu student la medicinã.  Am început sã ne cunoastem mai bine abia vara anului 1978, cînd s-a oferit sã-mi corecteze din punct de vedere al limbii, Lucrarea de Diplomã.

    Deschis, prietenos, dar profesor de românã exigent, îmi soptea cu cãldurã si modestie: gramaticii certant, doctore, ori de cîte ori gãsea cã o turnurã a unei fraze nu suna cum trebuie.

    Profitînd de concediul lui si de îndelungata mea vacantã, pînã la repartitie ne-am întretinut o varã întreagã cu discutii care porneau din realitatea comunei noastre natale pe care o iubeam atît de mult amîndoi, pînã pe tãrîmul filozofiei si literaturii universale, atît cît permiteau modestele mele cunostiinte de atunci.

    Viata n-a vrut sã ne mai revedem decît în anul 1983, undeva, sub umbra unui artar de pe 129 str. din Cleveland Ohio. În scurta mea sedere, am reluat discutiile acolo unde le lãsasem în frumoasa toamnã a anului 1978. Rememorãri  din trecutul multisecular si vise de viitor pentru satul nostru drag , desi, atunci, nici eu, nici el, nu îndrãzneam sã visãm mãcar la prãbusirea a ceea ce pãrea a fi eternul sistem comunist.

    L-am reîntalnit la mijlocul anilor ’90, dupã ce s-a întors definitv în Arpasul notru natal. Marcat de anii care trecuserã peste noi, abãtut si îngîndurat din cauza surprizelor neplãcute ale vietii, dintre care starea sa de sãnãtate nu era ultima, prietenul meu de-o viatã ( si de acum, pacientul meu) stia sã se smulgã din îngîndurare si sã reînnoade firul discutiilor noastre începute în 1978. Cîte proiecte, cîte vise si apoi dezamãgiri si ( el fiind fire mai optimistã decît mine !) iar vise, în legãturã cu viitorul sãtucului nostru în care, desi anii de libertate treceau, nu se lega nimic ! Cîte zile si seri petrecute împreunã. Pînã la stupida lui plecare dintre noi ! Îmi amintesc cum într-una dintre aceste seri i s-au umezit ochii cînd i-am pus la casetofon o emisiune pe care o inregistrasem, cîndva,  în anii negri din ultima perioadã a epocii Ceausescu. Emisiunea începea asa: Aici Washington, Vocea Amercii ! Vã vorbeste Viorel Paltin !

    Ati înteles acum despre cine este vorba, despre arpãsanul nostru de omenie, Viorel Cucu cu nume de microfon Paltin ! Dacã ar putea vedea de acolo de sus aceste rînduri, în aceastã publicatie pe care si-a dorit-o atît de mult, sunt convins cã fata lui brãzdatã de ridurile tristetii s-ar însenina.

    Aici « Foaia Arpaseanã »  vocea scrisã a arpãsenilor de pretutindeni, redactor  s ef (nu are importantã numele) prietenul lui Viorel Cucu  si învãtãcelul lui amator într-ale ziaristicii. Aici  « Vocea Arpãsenilor » dar… fãrã Viorel Cucu !

( Gheorghe Serbu, consilier local)

Articol aparut in MONITORUL DE FAGARAS, 5 octombrie 2008 (link)

Cine a fost Viorel Cucu Paltin

Viorel Cucu Paltin s-a născut în Arpaşu de Jos, la 24 iunie 1943. Face şcoala primară şi gimnazială în comuna natală, după care se inscrie la Liceul “Radu Negru” din Făgăraş pe care-l absolveşte în anul 1961.

Urmează cursurile Facultăţii de Filologie “Babeş – Bolyai” din Cluj. După facultate se angajează ca profesor la Şcoala din Şoarş. Din 1967, devine redactor la Tribuna Sibiului, iar din 1976, metodist la Biblioteca Astra din Sibiu, unde lucrează pînă în 1983, când se stabileşte în SUA. Aici promovează un concurs şi devine redactor la secţia română a postului de radio Vocea Americii.   

Revine definitiv în ţară în 1995, se instalează în satul său natal, unde va deceda în 2006.

Viorel Cucu-Paltin a fost un om de aleasă ţinută morală, intelectual autentic, sensibil, bun român. În afara articolelor scrise în Tribuna Sibiului, el a fost colaborator permanent al revistei „Transilvania” unde a semnat rubrica „Pantheon transilvan”. În urma cercetărilor ca bibliotecar, a lăsat câteva lucrări de referinta precum: Aspecte ale activităţii lui Octavian C. Taslauanu la ASTRA, Panait Cerna în 8 scrisori inedite, Ediţii sibiene ale operelor lui Anton Pann, Revista ”Ţara noastră”, expresie a unor mari năzuinţe naţionale, Aspecte brăilene în publicaţii româneşti şi străine. 

Peste hotare, a fost o prezenţă activă a comunităţilor româneşti de dincolo de Ocean. Membru al „Asociatiei Culturale Române din Hamilton” , a scris numeroase articole în „Cuvântul românesc” şi revista „Alternative”, ambele editate în Canada.

Întors în ţară, a fost editorialist al ziarelor „Bună ziua, Făgăraş” (1996-1998) şi „Monitorul de Făgăraş” ( 1998-2006). Cu puţin timp înainte de dispariţia sa, i-a apărut volumul „Corabia beata – Tranzitia de la nicunde către nicaieri” la Editura “Mesageul de Făgăraş”.

Viorel Cucu – Paltin a fost un adevărat om de litere, un om născut cu condeiul în mînă, un fin analist politic recunoscut pe plan internaţional, dar – înainte de toate – aşa cum ni-l amintim toţi, un bun arpăşean.

Sursa: http://www.monitorfg.ro

Ziua Educaţiei la Scoala din Arpaşu de Jos

Ziua Educatiei la Arpasu de Jos

Read more publications on Calaméo

Şcoala din Nou Român

Şcoala din Nou Român

Şcoala ungurescă, construită în 1896, din piatră, era renumită în zonă şi avea drept scop maghiarizarea românilor din regiune. Pe lîngă şcoală s-a deschis şi o grădiniţă pentru a atrage odraslele tinere. Învăţătorii de aici erau de origine ungurească. Amintesc conform Arhivei Şcolii pe Barbos Terer şi Szoke Gergely.

Înainte de 1918, în “Nou Român” erau doua şcoli: una de stat cu predare în limba maghiară şi una confesională greco-catolică ridicată cu contribuţia sătenilor. Învăţătorul era plătit de obştea sătească, prin curatorul bisericesc. Învăţătorii care au predat în acestă perioadă au fost: Ioan Aron, I.Pampu, Mateiu Luca, Valeriu Negruţiu, Ioan Radu  Bunea, Ioan Balu, Nistor Anghel, Aurel Negruţiu, Toader Ioan, Toader Stanbeca,Gheorghe Cosma, Iosif Streja,Atanasiu Visalom.

După 1918, statul român a luat în săpânire şcoala ungurească, iar şcoala confesională nu a mai putut funcţiona. A fost desemnat atunci un învăţător român, Gheorghe Munteanu, iar grădiniţa nu a mai funcţionat.  Iată cum era completat un catalog în anul 1920-1921 la clasa I, după cum reiese din Arhiva Şcolii : se trecea numele şi prenumele elevului, data naşterii, confesiunea, naţionalitatea şi al cui fiu sau fiică era. Apoi se făcea clasificaţia la Crăciun şi la Paşti, acordându-se note, respective calificative la “finea anului şcolar”. Era notată purtarea morală, diligenţa, religia, limba română ( exerciţii intuitive, cetirea,exerciţii de memorare şi liberă reproducere), aritmetica şi geometria, caligrafia, desemnul, cântul, exerciţii corporale şi militare, iar la final se acorda nota generală şi calificativul general, urmat de absenţe motivate şi nemotivate.

Lui Gheorghe Munteanu i-au urmat dăscăliţele Lucreţia Fărcăşiu, Elisabeta Bucur, Vasilica Gheroiu,Letiţia Huiu. Despre comuna Nou Român se spunea că aparţinea de plasa Arpaşu de Jos, jud. Făgăraş.

În 1938-1939, elevii aveau “Partida elevilor” cu credite şi depuneri, adică elevii trebuiau să participe financiar cu o anumită sumă de bani (de la 5 la 50 lei) pentru susţinerea şcolii în funcţie de  posibilităţile  financiare ale familiilor din care proveneau.

În prezent funcţionează doar ca Grădiniţă, iar elevii de şcoală primară şi de gimnaziu vin în Arpaşu de Jos ca să frecventeze cursurile şcolare. Din 2005 odată cu achiziţionarea microbuzului, ca mijloc de transport şcolar, le este asigurată deplasarea la şcoală. Cu acestă ocazie se realizează mult mai uşor şi anumite activităţi extra şcolare susţinute de Şcoală, cu sprijinul Primăriei, la care participă elevii şcolii însoţiţi de profesorii coordonatori.

                                                            Stoian Stefania, "Biserica şi Şcoala din Arpaşu de Jos",
                                                   lucrare metodico ştiinţifică pentru acordarea gradului I, capitolul 4.

Şcoala Gimnazială "Aurel Popa" Arpaşu de Sus

Şcoala Gimnazială "Aurel Popa" din Arpaşu de Sus

Ctitorul şcolilor Blajului, episcopul Petru Pavel Aron şi-a întins mâna ocrotitoare asupra satelor asftel că la venirea lui Atanasie Rednic acesta a găsit în 1765 nu mai puţin de 56 de şcoli unite, organizate după ordinele chibzuite ale episcopului Petru Pavel Aron.  După cum menţionează preotul prof. Nicolae Neaga în cartea sa Aurel Popa- omul şi opera şi Nicolae Albu în Istoria învăţământului românesc din Transilvania până la 1800 în Arpaşu de Sus se făcea şcoală din 1765. Atunci în protopopiatul Făgăraşului, obştea sătească, conştientă de importanţa educaţiei, a tocmit pe Samuilă Nanu ca dascăl.

Activitatea de predare-învăţare s-a desfăşurat în regim privat, în diferite case sau chiar în casa dascălului contra a 1 dutca pe an şi doua ouă pe săptămână. Accentul nu se punea pe scriere, ci pe recunoaşterea literelor şi a cititului din cărţile bisericeşti. Alţi învăţători sunt: Ioan Dobrilă, Avel Popovici, Avisalom Nan, Nicolae Popa şi Vasile Dobrilă, care se semnează pe două cărţi, dintre care una religioasă Epistolie a Domnului nostru Isus Cristos, scrisă chiar de el în 1846.

Prima clădire şcolară datează din 1842 şi a fost ridicată în curtea Bisericii. O şcoală din lemn, cu două încăperi şi pridvor, acoperită cu ţiglă e ridicată  în 1859 de către primarul Ioan Dăteş, cunoscător al limbii latine. Ca învăţători au predat la şcoală ulterior Gheorghe Dobrilă (menţionat ca fiind un dascăl capabil în cuprinsul Diecezei ortodoxe din Ardeal în ordinal guvernial din 29 ianuarie 1858 la Cercul II al Făgăraşului), Ştefan Dobrilă, Gheorghe Cantor Dobrilă, Ioan Popa, Doroteiu Roman, Ioan Vodă,Dumitru Roman, Mateiu Folea, Ioan Bica, Ioan Bărbat, Dumitru Solomon, Andreian Udrişte, Ioan Puşcariu, Adam Tutor. Dintre aceştia Mateiu Folea a absolvit Învăţământ Teologic şi Școala Normală “Andrei Şaguna” la Sibiu.

Învăţătorul Gheorghe Smădu nu reuşea să asigure învăţătură pentru cei  240 copii ai şcolii. În timpul unei vizite făcute de Badea Cârţan, Smădu i-a spus acestuia că îi poate învăţa doar pe jumătate din elevi istoria lui Traian de dimineaţă, iar pe cealaltă jumătate de după masă. Gheorghe Cârţan i-a scris Mitropolitului Meţianu, înştiinţându-l de această situaţie.  În Arhiva şcolii există un protocol de clasificaţiuni şi absenţii pentru clasele I, II, III, IV, a Şcoalei elementare greco orientale române din Felseo Arpas pe anul 1905/ 1906, în care erau înscrişi 76 de elevi la înv. Smădu în timp ce director era Popa. În 1907-1908 locuitorii din Arpaşu de Sus se vor bucura de prezenţa celor doi dascăli, într-un edificiu şcolar cu două săli de clasă mari, mobilate corespunzător. În 1910 se va adăuga şi a treia sală de clasă, fiind astfel necesar ca să predea trei dascăli. Oficialităţile maghiare au pus sub cercetare pe învăţătorul Gheorghe Smădu, visător de “Românie mare” şi i-au tăiat salariul, iar după Primul Război Mondial , şcoala a rămas doar cu dascălul Adam Tutor ,care a scăpat de armată . Învăţătorul  Gheorghe Smădu a făcut închisoare la Sibiu, Braşov şi Cluj timp de nouă luni, după care a înfiinţat o cooperativă şcolară şi a pus bazele fondului pentru ridicarea monumentului eroilor.Au urmat apoi dascălii Isaicu Popa, Victor Folea, Ioan Calefariu, Silvia Popa.

În 1925 se va construi şi a patra sală de clasă, iar învăţământul de aici ia un avânt deosebit. Director de şcoală era Adam Tutor în 1930, cu un salariu de 8804 lei şi alţi trei învăţători erau încadraţi pe un salariu de 3245 lei: Octavian Smădu, Maria Bucurenciu şi Ioan Avram. Învăţătorul Octavian Smădu a fost recompensat prin ordin de la Minister pentru lucru manual. Lui i-a urmat apoi învăţătoarea Virginia Folea.

Între 1940-1950 şi au desfăşurat activitatea următorii dascăli: I. Cismaşiu, M.Dobrin, Oct. Dateşiu, I. Vizante, Adriana Ratz, M.Budac,M şi Alex Cristian, G. Bogdan, Aurelia Lim. La Aurelia Lim în clasa de 22 de elevi, 6 au rămas repetenţi pentru că nu frecventau orele de curs. În catalogul de analfabeţi din 1946 se explica situaţia precară a unor elevi care nu veneau la şcoală fie pentru că nu aveau îmbrăcăminte sau lucrau ca servitori fie că aşteptau sau aveau copii mici de crescut. De exemplu în catalogul clasei a V a din 1948-1949 al Şcolii elementare mixte nr.1 din Comuna Arpaşu de Sus, jud. Făgăraş era consemnat pe prima pagină: numărul elevilor înscrişi 13 (7 băieţi şi 6 fete), toţi de naţionalitate română, iar referitor la ocupaţiile părinţilor menţionate în catalog erau:  agricultori  săraci şi mijlocaşi sau meseriaşi (a se vedea anexa 1). La 10 elevi era notat că trăiesc ambii părinţi, iar la 3 elevi că sunt în familie monoparentală, din cauza decesului tatălui (1 elev), respectiv a mamei (2 elevi). Deci se observă o preocupare pentru cunoaşterea mediului social din care provin elevii  şi încercarea de a veni în sprijinul neştiutorilor de carte. De aceea în 1949/1950 se derulau în şcoală cursuri de alfabetizare. În 1956/1957 la înv. A. Cristian erau înscrişi în clasa I 32 elevi, dar doar 25 au promovat. Catalogul era scris pe disciplinele de studii astfel: lb.română (pp. 1-17), aritmetica (pp. 18-29), ed.fizică (pp. 30-33), caligrafie (pp. 34-35), desen (pp. 36-37), muzica (pp. 38-39), lucru manual (pp. 40-41).

Între 1960/1970 îşi desfăşurau activitatea în şcoală următorii dascăli în învăţământul primar: Stancu Zoe, Solomon Ilie, Octavian Dateşiu, Grovu Mircea, Bucurenciu Silvia, Ieronim Cânduleţ, Rotărescu Florica, Gridan Aurora, Budac Maria, Olteanu Domnica, Muntean Ana Toader, Cînduleţ Olimpia, Vasu Viginia, Dobrin Maria, Tincă Georgeta, iar în ciclul gimnazial: Nan Ioan (lb. rusă), Stănuleţ Valer, Iliaş Lucia (lb. română, istorie şi constituţie), Gliga Aurelia, Gabor Eugenia (matematică şi fizică), Nan Elena (chimie, ştiinţe, agricultură, geografie şi desen), Vizante Ioan (muzică şi ed. fizică), Grovu Mircea , etc.

Implicarea activă a dascălilor în ridicarea prestigiului şcolii a dus şi la propuneri de premiere către secţia de învăţământ a raionului Făgăraş a următorilor dascăli: Bratu Victoria, Binda Vasile, Nan Elena, Grovu Marioara în consiliul adunat în 1968 şi la care au mai fost prezenţi Vizante Ioan ca director, Olteanu Domnica, Budac Maria, Bucurenciu Silvia, Cismaş Aurelia, Nan Ion, Tincă Georgeta. În acest sens s-a dat Darea de seamă a activităţii desfăşurate. Este prezentată activitatea pe care aceştia au desfăşurat o în cadrul şcolii şi anume studiul curricumului, realizarea planificărilor, aplicarea eficientă a metodelor şi tehnicilor de predare, confecţionarea materialului didactic, activităţile extra şcolare cu vizite, drumeţii, excursii, participare la diferite concursuri şi activităţi, etc. În acel an se preciza că din 167 de elevi înscrişi au rămas doar 163, 2 elevi fiind decedaţi, 2 transferaţi. 150 de elevi au promovat, 3 au rămas corigenţi, 8 neşcolarizaţi. Dascăllii au luat măsuri şi au făcut vizite la domiciliul elevilor cu rezultate slabe şi ale căror părinţi lipseau de la şedinţe.

S-a făcut şi devizul  pentru amenajarea şcolii elementare din satul Arpaşul de Sus, comuna Arpaşu de Jos, la intersecţia străzii Boieri cu strada Principală, prin schimbarea destinaţiei spaţiului folosit ca grajd al C.A.P- ului. Valoarea estimată era de 115000 lei.

În următoarea decadă au predat în şcoală următorii dascăli: ca învăţători David Maria, Savu Eugen, Gliga Maria, Popa Maria, Grovu Mircea, Nonu Maria, Micu Maria, Dobrilă Olivia, Stoica Elena, iar ca profesori Bot Maria Magdalena , Militaru Ana, Cucu Ana (lb.română), Nan Ioan , Dobrin Maria, Boeriu Maria (lb.franceză), Nan Elena, Bogdan Livia (istorie, geografie), Luca Ioan, Hampu Maria (matematică), Cucu Eufrosina Angela (chimie, agricultură, biologie, ecologie, cor), Dobrin Maria (muzică, ed.fizică), Boeriu Maria (lb.română, lb.franceză), Morariu Ioan (istorie, geografie, muzică, gospodărie, ed.cetăţenească), Hampu Maria (matematică, fizică), Dobrea Silvia (fizică, chimie, ed.fizică), Grovu Marilena (fizică, chimie, ed.fizică). Se aduna ansamblu coral şi sportiv, se desfăşurau activităţi gospodăreşti, iar la cursurile de fără frecvenţă erau înscrişi 35 de elevi în 1976/1977.

Din 1980 erau în şcoală învăţătoarele Vizante Maria, Dobrilă Olivia, iar la gimnaziu Cucu Ana (lb.română), Boeriu Maria (lb.franceză), Orzea Ioan (istorie, ed.cetăţenească, geografie, muzică), Hampu Maria (matematică), Dobrea Silvia (fizică, chimie), Cucu Angela (biologie, desen, agricultură), Câlţea Ioan (ed.fizică).

                                                            Stoian Stefania, "Biserica şi Şcoala din Arpaşu de Jos",
                                                   lucrare metodico ştiinţifică pentru acordarea gradului I, capitolul 4.