Şcoala Gimnazială “Viorel Cucu Paltin” din Arpaşu de Jos
Învăţământul românesc din
Transilvania în sec. XVIII-XIX s-a dezvoltat în condiţiile vitrege, de luptă a poporului
pentru eliberare socială şi naţională. Deşi guvernul trebuia să sprijine
material atât învăţământul românesc, cât şi pe al altor minorităţi din
Transilvania, practic l-a lăsat pe mâna conducătorilor confesionali, care au aruncat la rândul lor
sarcina obştiilor săteşti.
Prima şcoală, care a funcţionat în
Arpaşu de Jos până în 1820, a fost în casa învăţătorului David Boeriu, de
“peste râu”. Ulterior s-a ridicat o şcoală confesională din lemn în care s-au
desfăşurat activităţi educative-religioase pâna în 1876 când a fost zidită una
din cărămidă în locul celei de lemn. Aici îşi desfăşurau activitatea doi
dascăli: unul greco-catolic şi unu ortodox, care învăţau copiii în funcţie de apartenenţa
lor religioasă. În Transilvania învăţământul făcea progrese lente. Imperiul
habsburgic continua să-şi păstreze dominaţia în şcoală, în condiţiile în care
nobilimea maghiară dorea să domine în şcoală prin încercarea de a impune
studiul limbii maghiare. Saşii încercau şi ei înlocuirea limbii latine cu cea
nemţească la liceu. Pentru români funcţionau vechile şcoli, în condiţii extrem
de grele: existau 291 de şcoli româneşti, faţă de 353 germane şi 962 ungureşti,
în ciuda faptului că românii erau populaţie majoritară[1].
În timpul regimului maghiar s-a
înfiinţat şi o şcoală ungurească în casa lui Petru M. Şerbu, (azi la număru
381), care a funcţionat din 1904 până în
1910. Ulterior s-a construit peste drum de şcoala confesională, “o cutie de chibrituri cu acoperişul plan”
(azi Grădiniţă) la care au fost dascăli de neam unguresc până la Unirea de la
1918 când au venit învăţători români.
Conform arhivei şcolii, la începutul
secolului XX, existau urmatorii învăţători: Ioan Cocan, Mihail Petru şi
directorul Trandafir Dragomir, care avea înscrişi în catalog 53 de elevi,
dintre care 14 nu au promovat din cauza absenţelor, alţii din cauza bolii sau a
memoriei slabe.
Au urmat apoi Ioan Cocan,
Nicolau Vasu, Petru Tarcea. La clasa a II a la înv. Petru Tarcea erau înscrişi
57 elevi ai căror părinţi erau consemnaţi în catalog ca plugari. Se studia:
religia şi morala, citirea, scrierea, gramatica, maghiara, computul
(socotitul), geografia, drepturile şi datoriile cetaţeneşti, istoria naturală,
caligrafia, desemnul, gimnastica, piese de cetit (cetitul fluent, reproducerea
piesei) şi se apreciau purtarea morală, diligenţa şi se acorda nota generală.
Din 1909 cataloagele erau tipărite
de Ediţiunea tipografiei arhidiecesanei în Nagyszeben, iar însemnările erau
făcute de Patakfalvizsigmondes (a se vedea anexa 1) şi Vasu Demeter în limba
maghiară.
În cadrul desăvârşirii unităţii
statale prin Unirea de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, şcoala în frunte
cu dascălii au avut o contribuţie de mare însemnătate în realizarea idealului
politic al românilor ardeleni. Se remarcă în această perioadă următorii
dascăli: Nicolae Cucu , Trandafir Dragomir, Cornelia Opriş, Gheorghe
şi Maria Bobanga, A. Dafin, Letiţia Huiu, George Boeriu. Cursurile se
desfăşurau pentru elevii claselor I - VI, dar din 1924 se ţineau cursuri şi
pentru adulţi.
În 1928 se spunea că şcoala din
edificiul Bisericii (azi ciclu primar) nu avea săli de învăţământ
corespunzătoare şi că exista speranţa ca în următorii 2-3 ani să fie ridicată o nouă clădire care să
corespundă “trebuinţelor învăţământului şi nevoilor culturale de aici”. Au urmat dascălii Gheorghe şi Ioan Boeriu,
George Munteanu. Din 1938 în cataloagele emise de Editura „Bucur Ciobanul
S.A.”, Bd. Filantropia 70, Bucureşti, editat de M.E.N. (A. Popescu) se făcea şi
profilul psihologic al elevului astfel: în legătură cu intelectul era analizat
gradul de inteligenţă, atenţie, memorie, imaginaţie; în ceea ce priveşte
temperamentul se consemna dacă elevul era repede, încet, sensibil, dacă avea
putere de muncă, sârguinţă, voioşie; dacă era vorba de caracter şi
personalitate se identifica dacă elevul era influenţabil sau nu, sociabil, dacă
era un bun camarad, dacă dădea dovadă de
onestitate, bunătate, simţ al dreptăţii,
spirit de conducere sau de subordonare. Era apreciată educaţia sănătăţii :
anatomia, igiena, şi sportul, educaţia
minţii: geografia, ştiinţele naturii, fizica, chimia, matematica, lucrul
manual, agricultura,istoria, româna, educaţia artistică: lectura, cântatul,
desenul şi scrierea şi educaţia religios morală: datoriile cetăţeanului,
religia, purtarea şi frecvenţa la ore.
În perioada 1940-1950
îşi desfăşurau activitatea la catedră
conform numelor înscrise în cataloagele
din Arhiva Şcolii: Nicolae Damian,
Sabina Şerbu, Virginia Berariu, Maria Cucu, Silvia Spânu,Elena Curelescu,
Eufrosina Damian, N.Chiptiu, Nicolae Banciu, Nicodim Petru, Vasile Dobrin,
Livia Codrea, Nicolae Codrea, G. Bogdan, Livia Moţoc. Directorul de şcoală
Gheorghe Boeriu enumera la sfârşitul catalogului elevii care au adus câte 40 lei pentru
achiziţionarea unui abecedar. Silvia Spânu făcea practică agricolă cu elevii.
Înv. Virginia Berariu nota în catalog însuşirile elevului fizice şi sufleteşti,
deprinderile pe care acesta le poseda, firea pe care o avea şi făcea o
caracterizare generală. Totodată scria ceea ce vroia elevul, ceea ce vroiau părinţii şi ceea ce
recomanda dânsa pentru viitorul copilului. Sabina Şerbu menţiona că din cauza
sărăciei unii părinţi îşi retrăgeau copiii de la şcoală.
Cei care terminau clasa a VII-a trebuiau să dea examen.
În 1945-1946 funcţiona la Arpaş „Gimnaziul Unic Mixt Radu Negru”, la care erau
înscrişi 50 elevi, în catalogul de clasa I. Se studia religia, româna,
franceza, matematica, istoria, geografia, zoologia, higiena, muzica,
gospodăria, lucrul manual, caligrafia, desenul, educaţia cetăţenească şi se
aprecia purtarea şi frecvenţa la ore.
Elevii de claselor a IV-a dădeau examene la toate
materiile oral, iar în scris la compunere şi la matematică, în timp ce elevii
de la clasa a VII-a dădeau examene de sinteză la română, istorie, matematică,
chimie, ştiinţele naturii în 1948 sau la română, rusă, istorie, geografie,
matematică şi fizică, în 1951. Din anul 1950 se remarca ca elev Cucu Viorel,
intrat în clasa I la înv. L.Moţoc (a se vedea anexa 1), de al cărui nume se va
lega denumirea şcolii în 2012. După 1950 se observă că nu se mai studia religia în şcoală, conform cataloagelor din
Arhivă, iar din 1952 -1953 este consemnat
faptul că comuna Arpaşu de Jos
făcea parte din raionul Făgăraş, regiunea Stalin. Cataloagele aveau înscrise
orarele, precum şi conţinutul activităţii desfăşurate de profesor pe parcursul a
câte unei luni calendaristice. Erau trecute în scris şi profesiile părinţilor elevilor; acum în
loc de plugari ca pe vremuri se trecea agricultori, de exemplu. Învăţătoarea
Cucu Maria, care era mama lui Viorel Cucu, consemna în catalog meseriile
părinţilor care erau: agricultori, croitori, împuternicit sfat popular,
mecanic, membru G.A.C., acar CFR, referent agricol, morar, şef carieră, factor
poştal, măcelar, păstor. ocupaţiile pe care aceştia le aveau arată cât de mult a început să înflorească
Arpaşul din punct de vedere economic.
Dascălii care s-au remarcat în perioada 1950-1960 au fost: Budac Remus şi
Meteişeanu Gheorghe (lb. română), Negară Mihai şi Cazacu Alex (lb. rusă);
Codrea Nicolae şi Pachiţac Ioan (matematică), Cismaşiu Ilie (ştiinţele naturii,
geografie, desen, ora educativă), Morariu Ion (istorie, ed. fizică), Răceală
Petru (constituţia R.P.R). Se desfăşurau în şcoala diferite cursuri: curs de
mâini îndemânatice, cerc sportiv, cerc muzical, iar la cursul pentru analfabeţi
erau ataşate lucrările scrise ale elevilor, corectate de Preşedintele Comisiei
Nicolae Codrea, care era şi director, alături de dna.înv. Cucu Maria, mama lui
Cucu Viorel. Dintre învăţători sunt demni de amintit: Şerbu Sabina, Freciu
Valeria, Cucu Maria, Răceală L.,
Alex Cristian.
În următorul deceniu învăţătorii au fost cam aceiaşi,
însă au venit profesori noi: Mioara Cocişiu (Borcea), Pampu Silvia, Brudască
Silvia, Milea Silvia, Dragomir Silvia, Ilina Olimpia, Vasu Virginia, Dobrin
Maria. În anul şcolar 1964-1965 existau în
clasa a VIII- a elevi care dădeau examen de maturitate. La clasa
I,respectiv la clasa a V- a, în 1965- 1966 era scris în cataloage că elevii
Vasu George şi Vasu Silvia Maria au plecat în S.U.A . În Arhiva Şcolii există
un catalog de clasa a VI-a pe obiecte de studiu,ce datează din 1968- 1969, în care erau înscrişi cei care dădeau examene
la făra frecvenţă, preşedintele Comisiei de examinare fiind Cismaş Ilie,
alături de Căbuz Georgeta. Acest învăţământ fără frecvenţă s-a menţinut şi în anul şcolar următor.
Şcoala
gimnazială din Arpaşu de Jos, judeţul Sibiu, s-a înfiinţat în 1934 “din mila lui Dumnezeu şi hărnicia
poporenilor şi intelectualilor”, “care
au pus piatra fundamentală a edificiului destinat şcolii primare din această fruntaşă
comună” (a se vedea anexa 1), după cum
însemna în cartea de aur a şcolii prefectul judeţului Făgăraş, D.Bârsan.
Sunt
menţionate o lună mai târziu sumele alocate pentru construirea edificiului de
100000 lei, respective sumele necesare pentru renovare de 350000 lei (a se
vedea anexa 1). La şcoala erau în 1937, 150 de elevi cu vârste cuprinse între 7
şi 16 ani la cursurile primare şi gimaziale şi 65 de elevi de 16-18 ani la cursul de adulţi. Printre
aceştia se aflau un surdo-mut şi trei întârziaţi minali, total neştiutori de
carte. Sătenii care ştiau carte erau cam 80 % conform statisticilor.
Dintre
învăţătorii care au activat în Scoala din Arpaşu de Jos în perioada următoare,
îi pomenesc pe: Ioan Cucu (amintit ca un dascăl capabil în Cercul II al Făgăraşului din
cuprinsul Diecezei ortodoxe din Ardeal în 1858), Vasile Dobrin, Ioan Puşcariu,
Gheorghe Bogdan, Palcu Bogdan, Leon Vasu, Nicolae Cucu, Petru Mihail, Petru
Bucurenciu, Ioan Cocan, Petru Tarcea, Vasile Boeriu, Dumitru Vasu, Nicolae
Vasu, Gheorghe Boeriu, Vasile Bârsan, Trandafir Dragomir, Virgil Vasu, Gheorghe
Bobanga, Gheorghe Boeriu, Maria Bobanga. Dintre aceştia Trandafir Dragomir a
fost director şi preot.
Părintele Bogdan
Gheorghe îmi spunea, în cadrul vizitei pe care i-am făcut o la Sibiu, că la
Şcoala primară care funcţiona la Arpaşu de Jos, directorul Gheorghe Bobanga era
foarte bine pregătit, iar soţia sa se trăgea din Sărata. Îşi mai amintea că un
învăţător a murit de T.B.C, fără ca să îi precizeze numele. În 1979, la clasele I- IV predau
următorii învăţători Cismaş Valerica, Cucu Floricuţa, Miron Vasile şi Vasu
Dumitru, dintre care ultimii doi mai sunt şi acum în activitate, iar la clasele
V- VIII sunt consemnate în catalog următoarele cadre didactice: Căbuz M.
Georgeta (lb.română), Popescu Garofiţa (lb.franceză), Bălaşa Marilena
(istorie), Grovu Marioara (matematică şi desen), Asiminicesei Victor (fizică şi
chimie), Câlţea Livia (biologie şi agricultură), Pop Eleonora (geografie şi
muzică), Câlţea Ioan (ed.fizică). Majoritatea acestor cadre didactice a activat
în şcoală şi după anul 2000.
În 2012, Şcoala
cu clasele I- VIII din Arpaşu de Jos a primit numele personalităţii marcante a
satului, “Viorel Cucu Paltin”, recunoscut pe plan naţional şi internaţional. Era
fiul lui Constantin si al Mariei, distinsă învăţătoare din Arpaşu de Jos, pe
care am avut privilegiul să o cunosc personal. De câteva ori la invitaţia dlui
Viorel Cucu, în timp ce serveam o ceaşcă de ceai alături de biscuiţi sau
napolitane, am purtat discuţii cu dna Maria Cucu despre respectul care exista
în şcoala de odinioară, despre mândria de a fi dascăl în societate, despre cum
să te impui cu tact la catedră . Viorel, care era o fire veselă atunci, dar cu
o aliură foarte impozantă, îmi relata din experienţa sa jurnalistică. Am primit
de la el şi o carte scrisă
de el Corabia beată, în care făcea o
radiografie politico-socială a lumii în care trăim noi românii. Dedicaţia pe
care mi-a făcut-o pe prima pagină
a cărţii
era “Pentru eminenta profesoară de
engleză în amintirea unor conversaţii deosebit de plăcute”. Discuţiile le purtam în limba engleză de multe ori,
datorită faptului că sunt şi profesoară de limba engleză, iar cu acele
prilejuri îşi amintea de perioada în
care a locuit în S.U.A şi avea
emisiune la Vocea Americii.
Când a revenit în ţară a colaborat cu un ziar de Făgăraş în care obişnuia să
scrie articole pe care le semna cu pseudonimul Paltin. Cercetând arhiva am
văzut cataloagele în care era foarte apreciat ca şi elev, începând cu 1950,
când a intrat în clasa I.
Şcoala
Gimnazială “Viorel Cucu Paltin” are în structura sa pe lângă Grădiniţele din
Arpaşu de Jos şi Nou Român şi Şcoala Gimnazială “Aurel Popa” cu Grădiniţa din
Arpaşu de Sus.
În prezent are
un număr de 31 de angajaţi: un director, 26 de cadre didactice, secretar, contabil, şofer şi un
îngrijitor. Elevii sunt grupaţi pe câte un rând de clase,
pornind de la clasa pregătitoare până la clasa a VIII a. Din nefericire Şcoala
se confruntă cu o scădere accentuată a numărului de elevi, cauzat de natalitatea scăzută şi de
părăsirea localităţii a unor părinţi în căutarea câştigării unui trai mai bun
în străinătate. Această situaţie a dus la dispariţia unei clase din
învăţământul primar şi comasarea a două clase din învăţământul gimnazial.
Obiectivul
Şcolii este de a asigura calitatea procesului didactic în conformitate cu
cerinţele MECŞ, prevăzute în Legea Educaţiei şi în Statutul Personalului
Didactic pentru ca elevii să fie pregătiţi pentru promovarea examenelor de
capacitate, transmiterea valorilor tradiţionale locale prin activităţi extracurriculare, însuşirea
valorilor morale şi ale normelor de conduită atât de necesare în contextual
actual pentru dezvoltarea societăţii, în vederea unei mai bune colaborări cu instituţiile statului
şi cu partenerii locali în procesul de descentralizare promovat la nivel
naţional, etc (a se vedea anexa 2).
[1]
Albu, N., Istoria
şcolilor româneşti din Transilvania între 1800-1867, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1971
Stoian Stefania, "Biserica şi Şcoala din Arpaşu de Jos",
lucrare metodico ştiinţifică pentru acordarea gradului I, capitolul 4.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu