marți, 7 februarie 2017

Şcoala Gimnaziala "Viorel Cucu Paltin" Arpaşu de Jos

Şcoala Gimnazială “Viorel Cucu Paltin” din Arpaşu de Jos
            Învăţământul românesc din Transilvania în sec. XVIII-XIX s-a dezvoltat în condiţiile vitrege, de luptă a poporului pentru eliberare socială şi naţională. Deşi guvernul trebuia să sprijine material atât învăţământul românesc, cât şi pe al altor minorităţi din Transilvania, practic l-a lăsat pe mâna conducătorilor  confesionali, care au aruncat la rândul lor sarcina obştiilor săteşti.
            Prima şcoală, care a funcţionat în Arpaşu de Jos până în 1820, a fost în casa învăţătorului David Boeriu, de “peste râu”. Ulterior s-a ridicat o şcoală confesională din lemn în care s-au desfăşurat activităţi educative-religioase pâna în 1876 când a fost zidită una din cărămidă în locul celei de lemn. Aici îşi desfăşurau activitatea doi dascăli: unul greco-catolic şi unu ortodox, care învăţau copiii în funcţie de apartenenţa lor religioasă. În Transilvania învăţământul făcea progrese lente. Imperiul habsburgic continua să-şi păstreze dominaţia în şcoală, în condiţiile în care nobilimea maghiară dorea să domine în şcoală prin încercarea de a impune studiul limbii maghiare. Saşii încercau şi ei înlocuirea limbii latine cu cea nemţească la liceu. Pentru români funcţionau vechile şcoli, în condiţii extrem de grele: existau 291 de şcoli româneşti, faţă de 353 germane şi 962 ungureşti, în ciuda faptului că românii erau populaţie majoritară[1].
             În timpul regimului maghiar s-a înfiinţat şi o şcoală ungurească în casa lui Petru M. Şerbu, (azi la număru 381), care a funcţionat  din 1904 până în 1910. Ulterior s-a construit peste drum de şcoala confesională, “o cutie de chibrituri cu acoperişul plan” (azi Grădiniţă) la care au fost dascăli de neam unguresc până la Unirea de la 1918 când au venit învăţători români.
             Conform arhivei şcolii, la începutul secolului XX, existau urmatorii învăţători: Ioan Cocan, Mihail Petru şi directorul Trandafir Dragomir, care avea înscrişi în catalog 53 de elevi, dintre care 14 nu au promovat din cauza absenţelor, alţii din cauza bolii sau a memoriei slabe.
             Au urmat apoi Ioan Cocan, Nicolau Vasu, Petru Tarcea. La clasa a II a la înv. Petru Tarcea erau înscrişi 57 elevi ai căror părinţi erau consemnaţi în catalog ca plugari. Se studia: religia şi morala, citirea, scrierea, gramatica, maghiara, computul (socotitul), geografia, drepturile şi datoriile cetaţeneşti, istoria naturală, caligrafia, desemnul, gimnastica, piese de cetit (cetitul fluent, reproducerea piesei) şi se apreciau purtarea morală, diligenţa şi se acorda nota generală.
             Din 1909 cataloagele erau tipărite de Ediţiunea tipografiei arhidiecesanei în Nagyszeben, iar însemnările erau făcute de Patakfalvizsigmondes (a se vedea anexa 1) şi Vasu Demeter în limba maghiară.
              În cadrul desăvârşirii unităţii statale prin Unirea de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, şcoala în frunte cu dascălii au avut o contribuţie de mare însemnătate în realizarea idealului politic al românilor ardeleni. Se remarcă în această perioadă următorii dascăli: Nicolae Cucu , Trandafir Dragomir, Cornelia Opriş,  Gheorghe  şi Maria Bobanga, A. Dafin, Letiţia Huiu, George Boeriu. Cursurile se desfăşurau pentru elevii claselor I - VI, dar din 1924 se ţineau cursuri şi pentru adulţi.           
              În 1928 se spunea că şcoala din edificiul Bisericii (azi ciclu primar) nu avea săli de învăţământ corespunzătoare şi că exista speranţa ca în următorii 2-3 ani  să fie ridicată o nouă clădire care să corespundă “trebuinţelor învăţământului şi nevoilor culturale de aici”. Au urmat dascălii Gheorghe şi Ioan Boeriu, George Munteanu. Din 1938 în cataloagele emise de Editura „Bucur Ciobanul S.A.”, Bd. Filantropia 70, Bucureşti, editat de M.E.N. (A. Popescu) se făcea şi profilul psihologic al elevului astfel: în legătură cu intelectul era analizat gradul de inteligenţă, atenţie, memorie, imaginaţie; în ceea ce priveşte temperamentul se consemna dacă elevul era repede, încet, sensibil, dacă avea putere de muncă, sârguinţă, voioşie; dacă era vorba de caracter şi personalitate se identifica dacă elevul era influenţabil sau nu, sociabil, dacă era un bun camarad,  dacă dădea dovadă de  onestitate, bunătate, simţ al dreptăţii, spirit de conducere sau de subordonare. Era apreciată educaţia sănătăţii : anatomia, igiena,  şi sportul, educaţia minţii: geografia, ştiinţele naturii, fizica, chimia, matematica, lucrul manual, agricultura,istoria, româna, educaţia artistică: lectura, cântatul, desenul şi scrierea şi educaţia religios morală: datoriile cetăţeanului, religia, purtarea şi frecvenţa la ore.
În perioada  1940-1950  îşi desfăşurau activitatea la catedră conform numelor înscrise în  cataloagele din Arhiva Şcolii:  Nicolae Damian, Sabina Şerbu, Virginia Berariu, Maria Cucu, Silvia Spânu,Elena Curelescu, Eufrosina Damian, N.Chiptiu, Nicolae Banciu, Nicodim Petru, Vasile Dobrin, Livia Codrea, Nicolae Codrea, G. Bogdan, Livia Moţoc. Directorul de şcoală Gheorghe Boeriu  enumera  la sfârşitul catalogului  elevii care au adus câte 40 lei pentru achiziţionarea unui abecedar. Silvia Spânu făcea practică agricolă cu elevii. Înv. Virginia Berariu nota în catalog însuşirile elevului fizice şi sufleteşti, deprinderile pe care acesta le poseda, firea pe care o avea şi făcea o caracterizare generală. Totodată scria ceea ce  vroia elevul, ceea ce vroiau părinţii şi ceea ce recomanda dânsa pentru viitorul copilului. Sabina Şerbu menţiona că din cauza sărăciei unii părinţi îşi retrăgeau copiii de la şcoală.
Cei care terminau clasa a VII-a trebuiau să dea examen. În 1945-1946 funcţiona la Arpaş „Gimnaziul Unic Mixt Radu Negru”, la care erau înscrişi 50 elevi, în catalogul de clasa I. Se studia religia, româna, franceza, matematica, istoria, geografia, zoologia, higiena, muzica, gospodăria, lucrul manual, caligrafia, desenul, educaţia cetăţenească şi se aprecia purtarea şi frecvenţa la ore.
Elevii de claselor a IV-a dădeau examene la toate materiile oral, iar în scris la compunere şi la matematică, în timp ce elevii de la clasa a VII-a dădeau examene de sinteză la română, istorie, matematică, chimie, ştiinţele naturii în 1948 sau la română, rusă, istorie, geografie, matematică şi fizică, în 1951. Din anul 1950 se remarca ca elev Cucu Viorel, intrat în clasa I la înv. L.Moţoc (a se vedea anexa 1), de al cărui nume se va lega denumirea şcolii în 2012. După 1950 se observă că nu se mai studia  religia în şcoală, conform cataloagelor din Arhivă, iar din 1952 -1953 este consemnat  faptul că  comuna Arpaşu de Jos făcea parte din raionul Făgăraş, regiunea Stalin. Cataloagele aveau înscrise orarele, precum şi conţinutul activităţii desfăşurate de profesor pe parcursul a câte unei luni calendaristice. Erau trecute în scris  şi profesiile părinţilor elevilor; acum în loc de plugari ca pe vremuri se trecea agricultori, de exemplu. Învăţătoarea Cucu Maria, care era mama lui Viorel Cucu, consemna în catalog meseriile părinţilor care erau: agricultori, croitori, împuternicit sfat popular, mecanic, membru G.A.C., acar CFR, referent agricol, morar, şef carieră, factor poştal, măcelar, păstor. ocupaţiile pe care aceştia le aveau  arată cât de mult a început să înflorească Arpaşul din punct de vedere economic.
Dascălii care s-au remarcat în  perioada 1950-1960 au fost: Budac Remus şi Meteişeanu Gheorghe (lb. română), Negară Mihai şi Cazacu Alex (lb. rusă); Codrea Nicolae şi Pachiţac Ioan (matematică), Cismaşiu Ilie (ştiinţele naturii, geografie, desen, ora educativă), Morariu Ion (istorie, ed. fizică), Răceală Petru (constituţia R.P.R). Se desfăşurau în şcoala diferite cursuri: curs de mâini îndemânatice, cerc sportiv, cerc muzical, iar la cursul pentru analfabeţi erau ataşate lucrările scrise ale elevilor, corectate de Preşedintele Comisiei Nicolae Codrea, care era şi director, alături de dna.înv. Cucu Maria, mama lui Cucu Viorel. Dintre învăţători sunt demni de amintit: Şerbu Sabina, Freciu Valeria, Cucu Maria, Răceală L., Alex Cristian. 
În următorul deceniu învăţătorii au fost cam aceiaşi, însă au venit profesori noi: Mioara Cocişiu (Borcea), Pampu Silvia, Brudască Silvia, Milea Silvia, Dragomir Silvia, Ilina Olimpia, Vasu Virginia, Dobrin Maria. În anul şcolar 1964-1965 existau în  clasa a VIII- a elevi care dădeau examen de maturitate. La clasa I,respectiv la clasa a V- a, în 1965- 1966 era scris în cataloage că elevii Vasu George şi Vasu Silvia Maria au plecat în S.U.A . În Arhiva Şcolii există un catalog de clasa a VI-a pe obiecte de studiu,ce datează din 1968- 1969,  în care erau înscrişi cei care dădeau examene la făra frecvenţă, preşedintele Comisiei de examinare fiind Cismaş Ilie, alături de Căbuz Georgeta. Acest învăţământ fără frecvenţă s-a menţinut  şi în anul şcolar următor.
Şcoala gimnazială din Arpaşu de Jos, judeţul Sibiu, s-a înfiinţat în 1934 “din mila lui Dumnezeu şi hărnicia poporenilor şi intelectualilor”, “care au pus piatra fundamentală a edificiului destinat şcolii primare din această fruntaşă comună” (a se vedea anexa 1), după cum  însemna în cartea de aur a şcolii prefectul judeţului Făgăraş, D.Bârsan. 
Sunt menţionate o lună mai târziu sumele alocate pentru construirea edificiului de 100000 lei, respective sumele necesare pentru renovare de 350000 lei (a se vedea anexa 1). La şcoala erau în 1937, 150 de elevi cu vârste cuprinse între 7 şi 16 ani la cursurile primare şi gimaziale şi 65  de elevi de 16-18 ani la cursul de adulţi. Printre aceştia se aflau un surdo-mut şi trei întârziaţi minali, total neştiutori de carte. Sătenii care ştiau carte erau cam 80 % conform statisticilor.
Dintre învăţătorii care au activat în Scoala din Arpaşu de Jos în perioada următoare, îi pomenesc pe: Ioan Cucu (amintit ca un dascăl  capabil în Cercul II al Făgăraşului din cuprinsul Diecezei ortodoxe din Ardeal în 1858), Vasile Dobrin, Ioan Puşcariu, Gheorghe Bogdan, Palcu Bogdan, Leon Vasu, Nicolae Cucu, Petru Mihail, Petru Bucurenciu, Ioan Cocan, Petru Tarcea, Vasile Boeriu, Dumitru Vasu, Nicolae Vasu, Gheorghe Boeriu, Vasile Bârsan, Trandafir Dragomir, Virgil Vasu, Gheorghe Bobanga, Gheorghe Boeriu, Maria Bobanga. Dintre aceştia Trandafir Dragomir a fost director şi preot.
Părintele Bogdan Gheorghe îmi spunea, în cadrul vizitei pe care i-am făcut o la Sibiu, că la Şcoala primară care funcţiona la Arpaşu de Jos, directorul Gheorghe Bobanga era foarte bine pregătit, iar soţia sa se trăgea din Sărata. Îşi mai amintea că un învăţător a murit de T.B.C, fără ca să îi precizeze  numele. În 1979, la clasele I- IV predau următorii învăţători Cismaş Valerica, Cucu Floricuţa, Miron Vasile şi Vasu Dumitru, dintre care ultimii doi mai sunt şi acum în activitate, iar la clasele V- VIII sunt consemnate în catalog următoarele cadre didactice: Căbuz M. Georgeta (lb.română), Popescu Garofiţa (lb.franceză), Bălaşa Marilena (istorie), Grovu Marioara (matematică şi desen), Asiminicesei Victor (fizică şi chimie), Câlţea Livia (biologie şi agricultură), Pop Eleonora (geografie şi muzică), Câlţea Ioan (ed.fizică). Majoritatea acestor cadre didactice a activat în şcoală şi după anul 2000.
În 2012, Şcoala cu clasele I- VIII din Arpaşu de Jos a primit numele personalităţii marcante a satului, “Viorel Cucu Paltin”, recunoscut pe plan naţional şi internaţional. Era fiul lui Constantin si al Mariei, distinsă învăţătoare din Arpaşu de Jos, pe care am avut privilegiul să o cunosc personal. De câteva ori la invitaţia dlui Viorel Cucu, în timp ce serveam o ceaşcă de ceai alături de biscuiţi sau napolitane, am purtat discuţii cu dna Maria Cucu despre respectul care exista în şcoala de odinioară, despre mândria de a fi dascăl în societate, despre cum să te impui cu tact la catedră . Viorel, care era o fire veselă atunci, dar cu o aliură foarte impozantă, îmi relata din experienţa sa jurnalistică. Am primit de la el şi o carte scrisă de el Corabia beată, în care făcea o radiografie politico-socială a lumii în care trăim noi românii. Dedicaţia pe care mi-a făcut-o pe prima pagină a cărţii era “Pentru eminenta profesoară de engleză în amintirea unor conversaţii deosebit de plăcute”. Discuţiile  le purtam în limba engleză de multe ori, datorită faptului că sunt şi profesoară de limba engleză, iar cu acele prilejuri îşi amintea  de perioada în care a locuit în S.U.A şi avea emisiune la Vocea Americii. Când a revenit în ţară a colaborat cu un ziar de Făgăraş în care obişnuia să scrie articole pe care le semna cu pseudonimul Paltin. Cercetând arhiva am văzut cataloagele în care era foarte apreciat ca şi elev, începând cu 1950, când a intrat în clasa I.
Şcoala Gimnazială “Viorel Cucu Paltin” are în structura sa pe lângă Grădiniţele din Arpaşu de Jos şi Nou Român şi Şcoala Gimnazială “Aurel Popa” cu Grădiniţa din Arpaşu de Sus.
În prezent are un număr de 31 de angajaţi: un director, 26 de cadre didactice, secretar, contabil,  şofer şi un îngrijitor. Elevii sunt grupaţi pe câte un rând de clase, pornind de la clasa pregătitoare până la clasa a VIII a. Din nefericire Şcoala se confruntă cu o scădere accentuată a numărului de  elevi, cauzat de natalitatea scăzută şi de părăsirea localităţii a unor părinţi în căutarea câştigării unui trai mai bun în străinătate. Această situaţie a dus la dispariţia unei clase din învăţământul primar şi comasarea a două clase din învăţământul gimnazial.
Obiectivul Şcolii este de a asigura calitatea procesului didactic în conformitate cu cerinţele MECŞ, prevăzute în Legea Educaţiei şi în Statutul Personalului Didactic pentru ca elevii să fie pregătiţi pentru promovarea examenelor de capacitate, transmiterea valorilor tradiţionale locale  prin activităţi extracurriculare, însuşirea valorilor morale şi ale normelor de conduită atât de necesare în contextual actual pentru dezvoltarea societăţii, în vederea unei  mai bune colaborări cu instituţiile statului şi cu partenerii locali în procesul de descentralizare promovat la nivel naţional, etc (a se vedea anexa 2). 




[1] Albu, N.,  Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800-1867, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1971


                                                            Stoian Stefania, "Biserica şi Şcoala din Arpaşu de Jos",
                                                   lucrare metodico ştiinţifică pentru acordarea gradului I, capitolul 4.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu